confecționare
/kon.fek.ʦi.oˈna.re/Etimologie
Din a confecționa.
Definiții
- acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | confecționare | confecționări |
| genitiv-dativ | confecționării | confecționărilor |
| vocativ | confecționare | confecționărilor |
| articulat | confecționarea | confecționările |