coneț
/ko'neʦ/Etimologie
Din slavă (veche) konĩcĩ.
Definiții
- (înv. și reg.) sfârșit.
- șotie, boroboață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coneț | — |
| genitiv-dativ | conețului | — |
| vocativ | conețule | — |
| articulat | conețul | — |
Din slavă (veche) konĩcĩ.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coneț | — |
| genitiv-dativ | conețului | — |
| vocativ | conețule | — |
| articulat | conețul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică