← înapoi la căutare

conduplicație

/kon.du.pli'ka.ʦi.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză conduplication.

Definiții

  1. (bot.) stare a unui organ conduplicat.
  2. (ret.) repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconduplicațieconduplicații
genitiv-dativconduplicațieiconduplicațiilor
vocativconduplicațieconduplicațiilor
articulatconduplicațiaconduplicațiile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică