conductă
/kon'duk.tə/Etimologie
Din latină conductus.
Definiții
- țeavă, ansamblu de țevi din metal, beton, lemn etc. sau instalație destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente, pe un anumit traseu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conductă | conducte |
| genitiv-dativ | conductei | conductelor |
| vocativ | conductă | conductelor |
| articulat | conducta | conductele |