conduce
/kon'du.ʧe/Etimologie
Din latină conducere.
Definiții
- (v.tranz.) a îndruma un grup de oameni, o instituție, o organizație etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv.
- (fig.) a dirija o discuție, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri.
- (v.refl.) a se orienta după..., a se comporta după...
- (v.tranz.) a însoți pe cineva.
- (v.tranz.) a dirija mersul unui vehicul, al unei mașini etc.
Exemple
- Ștefan cel Mare a condus cu faimă Moldova.
- A se conduce de litera legii.
- A conduce o mașină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | conducea | conduceau |
Sinonime: 1: cârmui, dirigui, domni, guverna, stăpâni, (înv. și pop.) oblădui, (înv.) birui, chivernisi, duce, ocârmui, povățui, 2: administra, comanda, prezida, 3: călăuzi, 4: îndruma, însoți, ghida, 5: dirija, șofa, mâna