condotier
/kon.do.ti'er/Etimologie
Din italiană condottiere.
Definiții
- (înv.) căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papei, în Italia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | condotier | condotieri |
| genitiv-dativ | condotierului | condotierilor |
| vocativ | condotierule | condotierilor |
| articulat | condotierul | condotierii |