condiscipol
/kon.disˈʧi.pol/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză condisciple < latină condiscipulus.
Definiții
- rarcoleg de studiu, de învățătură (la un anumit dascăl).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | condiscipol | condiscipoli |
| genitiv-dativ | condiscipolului | condiscipolilor |
| vocativ | condiscipolule | condiscipolilor |
| articulat | condiscipolul | condiscipolii |
condiscipolul
/kon.disˈʧi.po.lul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din condiscipol.
Definiții
- forma de singular articulat pentru condiscipol.