← înapoi la căutare

condiscipolul

/kon.disˈʧi.po.lul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din condiscipol.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru condiscipol.

condiscipol

/kon.disˈʧi.pol/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză condisciple < latină condiscipulus.

Definiții

  1. rarcoleg de studiu, de învățătură (la un anumit dascăl).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcondiscipolcondiscipoli
genitiv-dativcondiscipoluluicondiscipolilor
vocativcondiscipolulecondiscipolilor
articulatcondiscipolulcondiscipolii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică