condimentul
/kon.diˈmen.tul/Etimologie
Din condiment.
Definiții
- forma de singular articulat pentru condiment.
condiment
/kon.diˈment/Etimologie
Din franceză condiment < latină condimentum.
Definiții
- nume dat unor substanțe (picante) de origine minerală, vegetală, animală sau de sinteză care, adăugate unor produse alimentare, le conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută; ingredient, mirodenie, băcănie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | condiment | condimente |
| genitiv-dativ | condimentului | condimentelor |
| vocativ | condimentule | condimentelor |
| articulat | condimentul | condimentele |
Sinonime: ingredient, mirodenie, (pop.) dres, (înv. pl.) băcănii, mirositură, spițerie
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică