condescendență
/kon.des.ʧen'den.ʦə/Etimologie
Din franceză condescendance.
Definiții
- purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență.
- (peior.) aer de superioritate, infatuare, semeție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | condescendență | condescendențe |
| genitiv-dativ | condescendenței | condescendențelor |
| vocativ | condescendență | condescendențelor |
| articulat | condescendența | condescendențele |