condamnată
/kon.dam'na.tə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- persoană osândită printr-o sentință judecătorească.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | condamnată | condamnate |
| genitiv-dativ | condamnatei | condamnatelor |
| vocativ | condamnato | condamnatelor |
| articulat | condamnata | condamnatele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză condamner.
Definiții
- (v.tranz.) a osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare.
- a-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veșteji.
- a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare.
- a interzice în mod formal.
- a astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.; a bloca.
Exemple
- L-a condamnat la doi ani închisoare.
- Legea condamnă bigamia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | condamna | condamnau |
Sinonime: 1: (jur.) osândi, pedepsi, (înv. și reg.) judeca, (înv.) bintătui, certa, hotărî, oblici, 2: dezaproba, 4: constrânge
Antonime: dezvinovăți, grația, ierta