verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină concurrere (după curge).
Definiții
- (v.intranz.) (înv.) a se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții.
- (v.intranz.) a contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora.
- (v.intranz.) a concura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | concurgea | concurgeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză concours < latină concursus.
Definiții
- întrecere (sportivă) care se termină întotdeauna cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți.
- examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ.
- ajutor, sprijin, colaborare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | concurs | concursuri |
| genitiv-dativ | concursului | concursurilor |
| vocativ | concursule | concursurilor |
| articulat | concursul | concursurile |