concurge
/kon'kur.ʤe/Etimologie
Din latină concurrere (după curge).
Definiții
- (v.intranz.) (înv.) a se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții.
- (v.intranz.) a contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora.
- (v.intranz.) a concura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | concurgea | concurgeau |