concubinaj
/kon.ku.bi'naʒ/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză concubinage.
Definiții
- conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | concubinaj | concubinaje |
| genitiv-dativ | concubinajului | concubinajelor |
| vocativ | concubinajule | concubinajelor |
| articulat | concubinajul | concubinajele |
concubinajul
/kon.ku.biˈna.ʒul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din 'concubinaj'''.
Definiții
- forma de singular articulat pentru concubinaj.