concreționare
/kon.kre.ʦi.oˈna.re/Etimologie
Din a (se) concreționa.
Definiții
- operație de transformare, printr-un tratament, termic, a unui conglomerat de pulberi de metale, metaloizi etc. într-un corp solid.
- formare a concrețiunilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | concreționare | concreționări |
| genitiv-dativ | concreționării | concreționărilor |
| vocativ | concreționare | concreționărilor |
| articulat | concreționarea | concreționările |