concretizare
/kon.kre.ti'za.re/Etimologie
Din a concretiza.
Definiții
- acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare.
- operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | concretizare | concretizări |
| genitiv-dativ | concretizării | concretizărilor |
| vocativ | concretizare | concretizărilor |
| articulat | concretizarea | concretizările |