concrețiune
/kon.kre.ʦiˈu.ne/Etimologie
Din franceză concrétion < latină concretio, concretionis.
Definiții
- agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | concrețiune | concrețiuni |
| genitiv-dativ | concrețiunii | concrețiunilor |
| vocativ | concrețiune | concrețiunilor |
| articulat | concrețiunea | concrețiunile |