← înapoi la căutare

concordatul

/kon.korˈda.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din concordat.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru concordat.

concordat

/kon.kor'dat/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză concordat.

Definiții

  1. tratat încheiat de papă cu diferite state, pentru stabilirea statutului și privilegiilor bisericii catolice în respectivele state.
  2. contract încheiat sub controlul justiției, între un comerciant insolvabil și creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăților, spre a-i îngădui continuarea comerțului.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconcordatconcordate
genitiv-dativconcordatuluiconcordatelor
vocativconcordatuleconcordatelor
articulatconcordatulconcordatele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică