concluzie
/kon'klu.zi.e/Etimologie
Din franceză conclusion < latină conclusio, conclusionis.
Definiții
- încheiere a unui șir de judecăți; gândire dedusă dintr-o serie de argumente sau constatări.
- judecată nouă care rezultă din alte judecăți date și al cărei adevăr depinde de adevărul judecăților date.
- ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale.
- (mat.) judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației.
- (jur.; la pl.) expunerile părților și ale procurorului într-un proces.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | concluzie | concluzii |
| genitiv-dativ | concluziei | concluziilor |
| vocativ | concluzie | concluziilor |
| articulat | concluzia | concluziile |