← înapoi la căutare

conciliere

/kon.ʧi.liˈe.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a concilia.

Definiții

  1. împăcare, conciliație, unire, acord.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconciliereconcilieri
genitiv-dativconcilieriiconcilierilor
vocativconciliereconcilierilor
articulatconciliereaconcilierile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică