conciliatorism
/kon.ʧi.li.a.to'rism/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din conciliator + sufixul -ism.
Definiții
- atitudine, acțiune conciliatoare.
- împăciuitorism.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | conciliatorism | — |
| genitiv-dativ | conciliatorismului | — |
| vocativ | conciliatorismule | — |
| articulat | conciliatorismul | — |
conciliatorismul
/kon.ʧi.li.a.toˈris.mul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din conciliatorism.
Definiții
- forma de singular articulat pentru conciliatorism.