conciliator
/kon.ʧi.li.a'tor/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din franceză conciliateur < latină conciliator.
Definiții
- care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergențe; care duce spre înțelegere între părți opuse.
- (în politică) care, în fața unor divergențe de ordin principial, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc.
conciliator
/kon.ʧi.li.a'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | conciliator | conciliatori |
| genitiv-dativ | conciliatorului | conciliatorilor |
| vocativ | conciliatorule | conciliatorilor |
| articulat | conciliatorul | conciliatorii |