← înapoi la căutare

conciliabulul

/kon.ʧi.liˈa.bu.lul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din conciliabul.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru conciliabul.

conciliabul

/kon.ʧi.liˈa.bul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză conciliabule < latină conciliabulum.

Definiții

  1. consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconciliabulconciliabule
genitiv-dativconciliabululuiconciliabulelor
vocativconciliabululeconciliabulelor
articulatconciliabululconciliabulele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică