← înapoi la căutare

conciliație

/kon.ʧi.li'a.ʦi.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză conciliation < latină conciliatio.

Definiții

  1. conciliere, împăcare.
  2. procedură de împăcare, în dreptul internațional, având ca scop înlăturarea conflictelor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconciliațieconciliații
genitiv-dativconciliațieiconciliațiilor
vocativconciliațieconciliațiilor
articulatconciliațiaconciliațiile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică