concert
/kon'ʧert/Etimologie
Din franceză concert, italiană concerto.
Definiții
- executare în public a unor opere muzicale.
- piesă muzicală amplă scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră, care se distinge prin complexitatea facturii și prin caracterul ei virtuos-tehnic.
- rarînțelegere, unire, acord între mai multe state sau persoane în vederea unui scop comun.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | concert | concerte |
| genitiv-dativ | concertului | concertelor |
| vocativ | concertule | concertelor |
| articulat | concertul | concertele |