conceptualism
/kon.ʧep.tu.aˈlism/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză conceptualisme.
Definiții
- concepție filosofică scolastică, inițiată de Abélard, care recunoaște existența mintală a generalului, a conceptelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | conceptualism | — |
| genitiv-dativ | conceptualismului | — |
| vocativ | conceptualismule | — |
| articulat | conceptualismul | — |
conceptualismul
/kon.ʧep.tu.aˈlis.mul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din conceptualism.
Definiții
- forma de singular articulat pentru conceptualism.