conceptacul
/kon.ʧepˈta.kul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză conceptacle < latină conceptaculum.
Definiții
- cavitate mică unde se formează gameții la unele criptogame.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | conceptacul | conceptacule |
| genitiv-dativ | conceptaculului | conceptaculelor |
| vocativ | conceptaculule | conceptaculelor |
| articulat | conceptaculul | conceptaculele |
conceptaculul
/kon.ʧepˈta.ku.lul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din conceptacul.
Definiții
- forma de singular articulat pentru conceptacul.