concatenație
/kon.ka.te'na.ʦi.e/Etimologie
Din franceză concaténation.
Definiții
- (lingv.) înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic.
- (lit.) înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | concatenație | concatenații |
| genitiv-dativ | concatenației | concatenațiilor |
| vocativ | concatenație | concatenațiilor |
| articulat | concatenația | concatenațiile |