← înapoi la căutare

conăcire

/ko.nə'ʧi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a conăci.

Definiții

  1. (înv.) acțiunea de a conăci; popas.
  2. găzduire, adăpostire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativconăcireconăciri
genitiv-dativconăciriiconăcirilor
vocativconăcireconăcirilor
articulatconăcireaconăcirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică