conăcar
/ko.nə'kar/Etimologie
Confer colăcar.
Definiții
- (reg.) fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții; colăcar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | conăcar | conăcari |
| genitiv-dativ | conăcarului | conăcarilor |
| vocativ | conăcarule | conăcarilor |
| articulat | conăcarul | conăcarii |