comutație
/ko.mu'ta.ʦi.e/Etimologie
Din franceză commutation.
Definiții
- totalitatea operațiilor, manuale sau automate, de conectare și de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice.
- proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secțiune a înfășurării indusului unei mașini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | comutație | comutații |
| genitiv-dativ | comutației | comutațiilor |
| vocativ | comutație | comutațiilor |
| articulat | comutația | comutațiile |