comutator
/ko.mu.ta'tor/Etimologie
Din franceză commutateur.
Definiții
- dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui; întrerupător, șaltăr.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | comutator | comutatoare |
| genitiv-dativ | comutatorului | comutatoarelor |
| vocativ | comutatorule | comutatoarelor |
| articulat | comutatorul | comutatoarele |