comutativitate
/ko.mu.ta.ti.vi'ta.te/Etimologie
Din comutativ + sufixul -itate.
Definiții
- proprietate a unei relații sau a unei operații matematice de a fi independentă de ordinea elementelor pe care le conține.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | comutativitate | — |
| genitiv-dativ | comutativității | — |
| vocativ | comutativitate | — |
| articulat | comutativitatea | — |