compătimi
/kom.pə.ˈti.mʲ/Etimologie
Din con- + pătimi (după franceză compatir).
Definiții
- (v.tranz.) a avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva.
- (v.intranz.) (înv.) a suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva.
Exemple
- Îl compătimesc pentru situația în care se afla.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | compătimea | compătimeau |
Sinonime: căina, deplânge, plânge, (livr.) deplora, (înv. și pop.) tângui, (înv. și reg.) căi, (reg.) sărăci, (Transilv., Maram. și Mold.) șăinăli, (înv.) jeli, jelui