compunere
/komˈpu.ne.re/Etimologie
Din a compune.
Definiții
- acțiunea de a (se) compune și rezultatul ei; alcătuire, îmbinare.
- (concr.) bucată literară sau muzicală; compoziție.
- (concr.) lucrare școlară asupra unei teme.
- (lingv.) sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt nou.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | compunere | compuneri |
| genitiv-dativ | compunerii | compunerilor |
| vocativ | compunere | compunerilor |
| articulat | compunerea | compunerile |