← înapoi la căutare

compromisul

/kom.proˈmi.sul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din compromis.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru compromis.

compromis

/kom.pro'mis/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză compromis.

Definiții

  1. înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie.
  2. înțelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcompromiscompromisuri
genitiv-dativcompromisuluicompromisurilor
vocativcompromisulecompromisurilor
articulatcompromisulcompromisurile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică