← înapoi la căutare

compromis

/kom.pro'mis/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză compromis.

Definiții

  1. înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie.
  2. înțelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcompromiscompromisuri
genitiv-dativcompromisuluicompromisurilor
vocativcompromisulecompromisurilor
articulatcompromisulcompromisurile

compromis

/kom.pro'mis/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a compromite.

Definiții

  1. (despre oameni) cu reputația pătată; discreditat.
  2. primejduit, stricat.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică