compoziție
/kom.poˈzi.ʦi.e/Etimologie
Din franceză composition < latină compositio.
Definiții
- totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire.
- operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală.
- studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; totalitatea cunoștințelor muzicale care permite compozitorului să se exprime într-o formă artistică.
- felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât se se echilibreze între ele.
- gen de pictură, de sculptură, de desen reprezentând personaje în acțiune.
- joc al unui actor care interpretează un rol bazându-se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv.
- exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere.
- aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică, cu scopul de a micșora frecarea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | compoziție | compoziții |
| genitiv-dativ | compoziției | compozițiilor |
| vocativ | compoziție | compozițiilor |
| articulat | compoziția | compozițiile |