← înapoi la căutare

comportamentul

/kom.por.taˈmen.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din comportament.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru comportament.

comportament

/kom.por.ta'ment/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză comportement.

Definiții

  1. modalitate de a acționa în anumite împrejurări sau situații; conduită, purtare, comportare.
  2. ansamblul manifestărilor obiective ale animalelor și ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcomportamentcomportamente
genitiv-dativcomportamentuluicomportamentelor
vocativcomportamentulecomportamentelor
articulatcomportamentulcomportamentele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică