complăcea
/kom.pləˈʧe̯a/Etimologie
Din con- + a plăcea (după franceză complaire).
Definiții
- (v.refl.) a găsi o mulțumire completă în ceva; (peior.) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească.
complace
/kom'pla.ʧe/Etimologie
Confer complăcea.
Definiții
- formă alternativă pentru complăcea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | complacea | complaceau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică