complicitate
/kom.pli.ʧi'ta.te/Etimologie
Din franceză complicité.
Definiții
- participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni; (p.ext.) tolerarea sau ascunderea unei fapte neîngăduite săvârșite de altul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | complicitate | complicități |
| genitiv-dativ | complicității | complicităților |
| vocativ | complicitate | complicităților |
| articulat | complicitatea | complicitățile |