← înapoi la căutare

complicele

/komˈpli.ʧe.le/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din complice.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru complice.

complice

/kom'pli.ʧe/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din franceză complice.

Definiții

  1. persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, (p.ext.), care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcomplicecomplici
genitiv-dativcompliceluicomplicilor
vocativ—complicilor
articulatcomplicelecomplicii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică