complice
/kom'pli.ʧe/Etimologie
Din franceză complice.
Definiții
- persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, (p.ext.), care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | complice | complici |
| genitiv-dativ | complicelui | complicilor |
| vocativ | — | complicilor |
| articulat | complicele | complicii |