complet
/kom'plet/Etimologie
Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet).
Definiții
- costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate.
- totalitate de obiecte de același gen cu destinație specială.
- (franțuzism ieșit din uz) bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraș).
Exemple
- Complet de scule.
- Complet de reviste.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | complet | completuri |
| genitiv-dativ | completului | completurilor |
| vocativ | completule | completurilor |
| articulat | completul | completurile |
Sinonime: 1: costum, compleu, 2: garnitură