adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din franceză complet < latină completus.
Definiții
- care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit.
- (despre un vehicul de transport în comun) care are toate locurile ocupate; plin.
Exemple
- O cantitate completă.
- Textul complet al nuvelei.
- Vagonul e complet.
Sinonime: 1: întreg, integral, exhaustiv, total, împlinit, absolut, nemărginit, deplin, 2: plin
Antonime: incomplet, necomplet
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Probabil din cuplet (confundat, prin etimologie populară, cu complet).
Definiții
- costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate.
- totalitate de obiecte de același gen cu destinație specială.
- (franțuzism ieșit din uz) bal popular; local de dans (în cartierele periferice ale unui oraș).
Exemple
- Complet de scule.
- Complet de reviste.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | complet | completuri |
| genitiv-dativ | completului | completurilor |
| vocativ | completule | completurilor |
| articulat | completul | completurile |
Sinonime: 1: costum, compleu, 2: garnitură
adverb?Ce este un adverb?Determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Arată cum, când, unde se petrece o acțiune.Ex.: repede, azi, acolo, foarte
Definiții
- în întregime, cu desăvârșire.
Sinonime: completamente, integral