← înapoi la căutare

complementul

/kom.pleˈmen.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din complement.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru complement.

complement

/kom.ple'ment/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză complément < latină complementum.

Definiții

  1. ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire.
  2. parte secundară a propoziției care determină un verb, un adjectiv sau un adverb.
  3. substanță de natură proteică prezentă în serul normal și care participă la procesul imunității.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcomplementcomplemente
genitiv-dativcomplementuluicomplementelor
vocativcomplementulecomplementelor
articulatcomplementulcomplementele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică