complementarism
/kom.ple.men.ta'rism/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză complémentarisme.
Definiții
- (fil.) teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | complementarism | — |
| genitiv-dativ | complementarismului | — |
| vocativ | complementarismule | — |
| articulat | complementarismul | — |
complementarismul
/kom.ple.men.taˈris.mul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din complementarism.
Definiții
- forma de singular articulat pentru complementarism.