competență
/kom.pe'ten.ʦə/Etimologie
Din franceză compétence.
Definiții
- capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | competență | competențe |
| genitiv-dativ | competenței | competențelor |
| vocativ | competență | competențelor |
| articulat | competența | competențele |