compas
/kom'pas/Etimologie
Din franceză compas, confer germană Kompass.
Definiții
- instrument pentru trasarea cercurilor regulate de diferite mărimi sau pentru măsurarea distanțelor pe desene.
- instrument de orientare, format dintr-o cutie cu un cadran, în mijlocul căruia se află un ac magnetic, care indică direcția nord-sud; busolă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | compas | compasuri |
| genitiv-dativ | compasului | compasurilor |
| articulat | compasul | compasuri |
Sinonime: (TEHN.) circumferențiar, (TEHN.) (reg.) capră, cercălâu, pas, pasnic, pășari, țărcălan, (Transilv.) țărcălău, compas forestier v. clupă, compas giroscopic v. girodirecțional, busolă.