compartimentul
/kom.par.tiˈmen.tul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din compartiment.
Definiții
- forma de singular articulat pentru compartiment.
compartiment
/kom.par.ti'ment/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză compartiment.
Definiții
- despărțitură într-un vagon de cale ferată, într-o încăpere mai mare, într-un dulap, într-o cutie etc.
- diviziune obținută prin împărțirea unei suprafețe plane.
- sferă, sector, domeniu (de activitate) într-o întreprindere, într-o instituție etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | compartiment | compartimente |
| genitiv-dativ | compartimentului | compartimentelor |
| vocativ | compartimentule | compartimentelor |
| articulat | compartimentul | compartimentele |