compartimentaj
/kom.par.ti.men'taʒ/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză compartimentage.
Definiții
- rar(mod de) împărțire în compartimente.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | compartimentaj | compartimentaje |
| genitiv-dativ | compartimentajului | compartimentajelor |
| vocativ | compartimentajule | compartimentajelor |
| articulat | compartimentajul | compartimentajele |
compartimentajul
/kom.par.ti.menˈta.ʒul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din compartimentaj.
Definiții
- forma de singular articulat pentru compartimentaj.